Iubirea dizolvă răul

Evanghelia
Ioan 8,1-11

În acel timp, Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa. Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc, i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc. Isus s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?” Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”

Meditație

Cineva a pus o pancartă în fața casei anunțând că are cățeluși de vânzare. Un băiețel a bătut la ușă și a întrebat: „Domnule aș dori să cumpăr unul din cățeluși, dacă nu costă prea mult.” „Ei bine fiule, unul costă 25 de dolari.” Copilul copleșit spune: „Am numai 5 dolari, totuși aș putea măcar să-i văd?” „Desigur!” Ochii copilului sclipeau de bucurie urmărind ghemotoacele de blană jucăușe. „Aș vrea cățelușul acela șchiop.” „Dar mă tem că va șchiopăta toată viața!” a completat proprietarul. Zâmbind curajos, copilul și a ridicat pantaloni de la un picior, dezgolind o proteză de lemn și a continuat: „Nici eu nu umblu prea bine.” Apoi uitându-se cu drag la cățelușul șchiop a continuat: „Cred că are nevoie de multă dragoste și ajutor așa cum am avut și eu. Nu este chiar așa de ușor să fii șchiop.” Mișcat, omul i l-a încredințat cu drag fără ai mai lua nici un bănuț.
Aceasta este o ilustrație mișcătoare al înțelegerii pline de dragoste a Mântuitorului nostru față de condiția noastră umană. Cristos știe totul despre ea, deoarece el însuși a trăit pe acest pământ ca omul suferind pentru a se putea identifica cu fiecare dintre noi. Compasiunea lui este dincolo de orice măsură omenească.
În fața celor care voiau să lapideze o femeie prinsă în păcat, Isus se apleacă și scrie pe pământ cu degetul. Cu alte cuvinte, în loc să se lase antrenat și doborât de violență, ia o pauză, se oprește, nu răspunde. Ne aflăm în Templu. Avem pardoseala din Templu, pietrele care o compun. Degetul care scrie pe pietre amintește evreilor de ceva: că Dumnezeu a scris legea Sa cu degetul pe lespezile de piatră și vrea să ne spună că dincolo de (că mai presus de) legea care este scrisă, stă Unul care o scrie. Dacă un om privește numai scrisul (documentul), fără să-L privească pe Cel care îl scrie și face din ceea ce este scris fetișul său, atunci nu înțelege sensul a ceea ce este scris, și poate să facă mai mult rău.
Isus Se reîntoarce la „degetul lui Dumnezeu”, care este originea întregii Biblii. Și ce revelează Dumnezeu în Scriptură? Că El e milă, iertare, iubire, bunătate! Legea a fost dată spre avantajul (folosul) păcătosului, nu pentru a-l ucide pe păcătos, ci pentru ca să descopere situația în care se află și să se convertească (întoarcă) și să trăiască.
Isus nu neagă legea, ci ne invită: „Aplicați-o în cazul vostru!” Cine se judecă pe sine nu judecă pe nimeni. Deoarece înțelege că răul este în interiorul său. Până când nu înving răul din mine, e inutil să mă prefac că am rezolvat problema răului făcând rău altora, ucigându-i pe alții.

Rugăciune

Să nu mai fie păcat în inimi
Și noi păcătuim, Doamne, cu fapta, cuvântul și omisiunea.
Te mâniem, te supărăm, dar Tu ierți fărădelegile omului și îl duci spre lumină, fiindcă Tu, Doamne, ești lumină.

Câteodată, dorim să luăm o piatră și să lovim chiar noi păcatele care s-au așezat în suflet și care Te mânie atât de mult. Așa cum cărturarii și fariseii au văzut păcatul în sufletul acelei femei, tot așa vedem și noi păcatul în sufletele noastre. Deseori inima ne este împietrită, iar păcatul ne îndepărtează de Tine. Cu toatea acestea, nu piatra a fost cea care a îndepărat păcatul din inimi, ci cuvântul Tău. Ajută-ne, Doamne, fii alături de sufletul nostru în orice strâmtorare, iar ori de câte ori păcătuim, fă-ne să ne amintim de rugaciunea pe care chiar Tu ne-ai învățat-o: „și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.” Amin.

Citat Îndemn

Meditează la păcatele tale, vizitează biserica și fă o spovadă bună.

Pr. Eugen Robu & Roxana Cuffner