Profetul Iona: ce imagine am eu despre Dumnezeu?
Luca 11,29-32
În acel timp, pe când mulţimea se îngrămădea în jurul lui, Isus a început să le spună: „Această generaţie este o generaţie rea; caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. Căci aşa cum Iona a devenit un semn pentru niniviteni, tot aşa va fi Fiul Omului pentru această generaţie. Regina din Sud se va ridica la judecată cu oamenii acestei generaţii şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi, iată, aici este unul mai mare decât Solomon! Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona şi, iată, aici este unul mai mare decât Iona”.
„Generaţia aceasta caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona”.
În perioada în care a fost scrisă Cartea profetului Iona (circa 400 î.C.). în rândul poporului evreu exista o dezbatere: nu exista alt Dumnezeu în afară de Iahve în tot universul. Prin urmare, toate popoarele care existau (egipteni, babilonieni, perşi, greci), toate au fost create de acelaşi Dumnezeu. Aşadar, dacă Iahve era creatorul universal, el era şi mântuitorul universal? Aceasta a fost o dilemă în care s-au găsit evreii. Au apărut două tendinţe diferite: prima susţinea că Iahve se preocupă să mântuiască numai Israelul şi îi consideră pe păgâni nevrednici de iubirea lui Dumnezeu, oameni care trebuie lăsaţi în voia soartei lor. Cealaltă afirma că iubirea divină nu avea margini şi nici nu punea limite rasiale şi, mai ales, că Dumnezeu are milă faţă de toţi oamenii, inclusiv față de străini.
În acest context a fost compusă cartea profetului Iona pentru a lăsa cititorului din toate timpurile lecţia că Dumnezeu se ocupă de mântuirea oricărei fiinţe umane create de el însuşi. În relatarea din Cartea lui Iona, profetul însuşi este icoana reprezentativă a gândirii celor care fac parte din primul grup (adică evreii radicali, extremişti), care pretindeau să nege acţiunea mântuitoare a lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii, în timp ce Dumnezeu este imaginea celui de-al doilea grup de gânditori: o comunitate care voia să se deschidă la dialog cu străinii şi care susţinea că iubirea şi mântuirea divină erau universale.
În faţa convertirii ninivitenilor, profetul Iona se „supără” pe Dumnezeu, mai ales pentru că i-a iertat pe acei păgâni. Alţi profeţi (ca Ieremia sau Ilie) ar fi voit să moară dacă misiunea lor nu ar fi avut succes; dimpotrivă, Iona vrea să moară pentru că … misiunea sa a avut succes prea mare şi, în cele din urmă, un rezultat neaşteptat!
Oare nu suntem cu toţii un pic ca Iona? Dumnezeul nostru corespunde imaginii pe care ne-o facem despre el? Ce imagine am eu despre Dumnezeu?
În perioada în care a fost scrisă Cartea profetului Iona (circa 400 î.C.). în rândul poporului evreu exista o dezbatere: nu exista alt Dumnezeu în afară de Iahve în tot universul. Prin urmare, toate popoarele care existau (egipteni, babilonieni, perşi, greci), toate au fost create de acelaşi Dumnezeu. Aşadar, dacă Iahve era creatorul universal, el era şi mântuitorul universal? Aceasta a fost o dilemă în care s-au găsit evreii. Au apărut două tendinţe diferite: prima susţinea că Iahve se preocupă să mântuiască numai Israelul şi îi consideră pe păgâni nevrednici de iubirea lui Dumnezeu, oameni care trebuie lăsaţi în voia soartei lor. Cealaltă afirma că iubirea divină nu avea margini şi nici nu punea limite rasiale şi, mai ales, că Dumnezeu are milă faţă de toţi oamenii, inclusiv față de străini.
În acest context a fost compusă cartea profetului Iona pentru a lăsa cititorului din toate timpurile lecţia că Dumnezeu se ocupă de mântuirea oricărei fiinţe umane create de el însuşi. În relatarea din Cartea lui Iona, profetul însuşi este icoana reprezentativă a gândirii celor care fac parte din primul grup (adică evreii radicali, extremişti), care pretindeau să nege acţiunea mântuitoare a lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii, în timp ce Dumnezeu este imaginea celui de-al doilea grup de gânditori: o comunitate care voia să se deschidă la dialog cu străinii şi care susţinea că iubirea şi mântuirea divină erau universale.
În faţa convertirii ninivitenilor, profetul Iona se „supără” pe Dumnezeu, mai ales pentru că i-a iertat pe acei păgâni. Alţi profeţi (ca Ieremia sau Ilie) ar fi voit să moară dacă misiunea lor nu ar fi avut succes; dimpotrivă, Iona vrea să moară pentru că … misiunea sa a avut succes prea mare şi, în cele din urmă, un rezultat neaşteptat!
Oare nu suntem cu toţii un pic ca Iona? Dumnezeul nostru corespunde imaginii pe care ne-o facem despre el? Ce imagine am eu despre Dumnezeu?
Încrede-te în Domnul și în cuvântul lui, lasă-te călăuzit și mergi pe drumul pe care doar Tatăl ți-l poate arăta. Fiecare om are un drum pe care trebuie să-l străbată cu credință în suflet. Fie că vorbim de viața consacrată sau viața de familie, Tu, Doamne, ai grijă să dezvălui chemarea pe care trebuie sa o îndeplinim prin Tine și pentru Tine. De multe ori, Doamne, ne este greu să-ți auzim glasul. De multe ori, Doamne, suntem asurziți de lucrurile din jurul nostru, iar astfel, nu te mai auzim când ne strigi, când ne spui să ne îndreptăm din nou privirea spre tine. Doamne, Dumnezeule, ajută-ne să nu ne îndepărtăm niciodată privirea de la Tine, pentru că doar Tu, Doamne, ești calea, adevărul și viața. Amin.
Meditează la drumul pe care Tatăl ți l-a arătat, iar dacă încă nu ți-ai descoperit chemarea, roagă-te lui Dumnezeu să-ți arate calea ta.
Pr. Cristian Bîrnat & Roxana Cuffner
Comentarii
Trimiteți un comentariu