Schimbarea la față
Marcu 9,2-10
În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus deoparte, pe un munte înalt numai pe ei şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor. Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi. Atunci le-a apărut Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Isus. Petru, luând cuvântul, i-a spus lui Isus: "Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!" De fapt, nu ştia ce să spună; căci îi cuprinsese frica. Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră şi din nor a fost un glas: "Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!" Dintr-o dată, privind în jurul lor, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei. În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. Ei au păstrat lucrul acesta pentru ei, întrebându-se ce înseamnă "a învia din morţi".
Duminica trecută, prima din timpul Postului Mare, am început itinerariul nostru spre Paști cu episodul ispitirilor lui Isus, un episod în care am putut vedea ce înseamnă să reziști ispitelor și cum poți să te transformi într-o persoană mai puternică. Astfel, mesajul pe care l-am primit din partea lui Isus a fost că, prin intermediul ispitelor, a dificultăților, putem deveni mai puternici în drumul nostru spre Dumnezeu.
Astăzi vedem cum Isus, pe acest drum, nu este singur, este împreună cu apostolii. Prin intermediul evenimentului Schimbării la față, cu această voce care se aude din cer: „ Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!”, cu această manifestare extraordinară, Isus se revelează celor trei apostoli Petru, Iacob și Ioan. Isus se urcă pe munte, așa cum o va face și în Vinerea Mare, atunci când merge pentru a se ruga și pentru a se oferi total. În Vinerea Mare chipul lui Cristos se transformă, dar în acest caz este vorba de durere, de suferință. În acest eveniment de pe muntele Tabor, Isus se transfigurează în lumină, în glorie, iar îmbrăcămintea lui devine albă, strălucitoare. De remarcat este faptul că evanghelistul Marcu exprimă în cuvinte simple, comune, ceea ce este aproape inexplicabil.
În Schimbarea la față, Isus este prezentat ca adevărata speranță a omului și apogeul Vechiului Testament. Norul, simbolul imensității lui Dumnezeu și al prezenței sale, îi acoperă pe toți. Cei trei apostoli ascultă cuvintele Tatălui care-l definesc pe Fiul ca fiind cel iubit: „Acesta este Fiul meu cel iubit; ascultaţi de el!” Nu există niciun comentariu. Ei reacționează cu frică și uimire și și-ar dori să rămână acolo, pentru a evita următorul moment de coborâre de pe munte cu povara ce urmează de obicei, de întuneric și de suferință.
Există mulţi oameni, numeroşi învăţători şi nenumărate glasuri care pretind să le acordăm atenţie, şi totuşi doar de unul dintre aceste glasuri ne cere Dumnezeu să ascultăm: de glasul Fiului Său iubit Isus Cristos. „Acesta este Fiul Meu cel iubit…” Întregul nostru scop în viaţă este să ascultăm glasul învăţăturii lui Dumnezeu, să urmăm poruncile Sale şi să devenim asemenea lui Cristos.
Dragi tineri, să învăţăm de la El, să-l ascultăm, să devenim asemenea Lui. Şi în final şi noi vom fi transfiguraţi pentru a străluci cu El într-o slavă pe care evangheliştii nu au putut-o descrie decât ca fiind „ strălucitoare… atât de albe.”. Moise, Ilie și gloria dispar. Rămâne doar Isus, singurul adevăr, singura viață și singura cale de mântuire în urzeala zilnică a istoriei umane. Această binecuvântare a transfigurării nu-i va scuti pe apostoli de povara vieții de zi cu zi, de multe ori dezvelită de splendoarea Taborului și nici nu-i va dispensa de actul de credință în momentul procesului, atunci când hainele albe vor fi rupte și chipul transfigurat al lui Isus va fi umilit. Dar amintirea acestei transfigurări îi va ajuta să înțeleagă că prin suferință pot ajunge la triumful învierii.
Astăzi vedem cum Isus, pe acest drum, nu este singur, este împreună cu apostolii. Prin intermediul evenimentului Schimbării la față, cu această voce care se aude din cer: „ Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!”, cu această manifestare extraordinară, Isus se revelează celor trei apostoli Petru, Iacob și Ioan. Isus se urcă pe munte, așa cum o va face și în Vinerea Mare, atunci când merge pentru a se ruga și pentru a se oferi total. În Vinerea Mare chipul lui Cristos se transformă, dar în acest caz este vorba de durere, de suferință. În acest eveniment de pe muntele Tabor, Isus se transfigurează în lumină, în glorie, iar îmbrăcămintea lui devine albă, strălucitoare. De remarcat este faptul că evanghelistul Marcu exprimă în cuvinte simple, comune, ceea ce este aproape inexplicabil.
În Schimbarea la față, Isus este prezentat ca adevărata speranță a omului și apogeul Vechiului Testament. Norul, simbolul imensității lui Dumnezeu și al prezenței sale, îi acoperă pe toți. Cei trei apostoli ascultă cuvintele Tatălui care-l definesc pe Fiul ca fiind cel iubit: „Acesta este Fiul meu cel iubit; ascultaţi de el!” Nu există niciun comentariu. Ei reacționează cu frică și uimire și și-ar dori să rămână acolo, pentru a evita următorul moment de coborâre de pe munte cu povara ce urmează de obicei, de întuneric și de suferință.
Există mulţi oameni, numeroşi învăţători şi nenumărate glasuri care pretind să le acordăm atenţie, şi totuşi doar de unul dintre aceste glasuri ne cere Dumnezeu să ascultăm: de glasul Fiului Său iubit Isus Cristos. „Acesta este Fiul Meu cel iubit…” Întregul nostru scop în viaţă este să ascultăm glasul învăţăturii lui Dumnezeu, să urmăm poruncile Sale şi să devenim asemenea lui Cristos.
Dragi tineri, să învăţăm de la El, să-l ascultăm, să devenim asemenea Lui. Şi în final şi noi vom fi transfiguraţi pentru a străluci cu El într-o slavă pe care evangheliştii nu au putut-o descrie decât ca fiind „ strălucitoare… atât de albe.”. Moise, Ilie și gloria dispar. Rămâne doar Isus, singurul adevăr, singura viață și singura cale de mântuire în urzeala zilnică a istoriei umane. Această binecuvântare a transfigurării nu-i va scuti pe apostoli de povara vieții de zi cu zi, de multe ori dezvelită de splendoarea Taborului și nici nu-i va dispensa de actul de credință în momentul procesului, atunci când hainele albe vor fi rupte și chipul transfigurat al lui Isus va fi umilit. Dar amintirea acestei transfigurări îi va ajuta să înțeleagă că prin suferință pot ajunge la triumful învierii.
De câte ori am fost îndrumat spre locuri în care am simțit împlinire, bucurie și am crezut că aceasta este plinătatea și că drumul înspre a crește și a deveni mai bun/ă a luat sfârșit? Isuse, ajută-mă să înțeleg că locul în care mă aflu acum nu e culmea împlinirilor și că nu trebuie să mă opresc sau să rămân în comoditatea mea. Oferă-mi sprijin pentru a vedea schimbarea pe care trebuie să o fac în mine și a-mi urma drumul.
Postează pe o rețea de socializare un îndemn pe care tu îl îndrăgești!
Pr. Marius Sabău & Anca Andrieș
Comentarii
Trimiteți un comentariu