„Fă ce spune popa nu ce face el”
Matei 23,1-12
În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: "Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun, şi nu fac! Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi». Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! Şi nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!"
Cu toții am auzit istorisiri despre diferite persoane, bărbați sau femei, care s-au remarcat printr-o umilință deosebită. Chiar dacă aveau posibilitatea de a profita de pe urma funcției lor, cu toate acestea, ei nu au făcut-o. Aceste persoane au strâns admirația multor oameni. Dacă suntem cu adevărat impresionați, de ce nu încercăm să le urmăm exemplul?
În evanghelia de astăzi îl vedem pe Isus adresând poporului un ultim discurs. Este un cuvânt de adio în care Isus, trecând peste orice atitudine diplomată, spune lucrurilor pe nume. El nu neagă autoritatea și dreptul fariseilor și al cărturarilor de a-i învăța pe ceilalți. Însă Isus dorește să scoată la iveală ipocrizia și comportamentul duplicitar de care ei dau dovadă. Isus nu-i îndrăgește pe cei mândri, ci îi iubește pe cei care sunt umili, arătând modul în care ei vor fi înălțați.
Isus însuși a dat un exemplu remarcabil de umilință și slujire atunci când a îngenuncheat și a spălat picioarele apostolilor. „Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut” (In 13,15). De ce a avut Isus un atât de mare succes? Pentru că el nu a cerut nimănui niciodată să facă ceva ceea ce el nu ar fi făcut. Să-l punem acum în contrast cu fariseii: ei au dorit întotdeauna onoare, recunoaștere și respect. Mai rău de atât este faptul că ei i-au obligat pe alții să facă ceea ce ei nu ar fi făcut.
De câte ori nu ne asemănăm și noi cu fariseii atunci când dorim să le demonstrăm altora ceea ce nu suntem în realitate? Această ispită, a prefăcătoriei, ne tentează la orice pas. Prin aceasta ne înșelăm pe noi înșine dar și pe cei din jurul nostru. Umilința este contrariul acestei atitudini.
Vrem cu adevărat să fim ceea ce suntem sau ne place să fim farisei?
În evanghelia de astăzi îl vedem pe Isus adresând poporului un ultim discurs. Este un cuvânt de adio în care Isus, trecând peste orice atitudine diplomată, spune lucrurilor pe nume. El nu neagă autoritatea și dreptul fariseilor și al cărturarilor de a-i învăța pe ceilalți. Însă Isus dorește să scoată la iveală ipocrizia și comportamentul duplicitar de care ei dau dovadă. Isus nu-i îndrăgește pe cei mândri, ci îi iubește pe cei care sunt umili, arătând modul în care ei vor fi înălțați.
Isus însuși a dat un exemplu remarcabil de umilință și slujire atunci când a îngenuncheat și a spălat picioarele apostolilor. „Căci v-am dat exemplu ca și voi să faceți așa cum v-am făcut” (In 13,15). De ce a avut Isus un atât de mare succes? Pentru că el nu a cerut nimănui niciodată să facă ceva ceea ce el nu ar fi făcut. Să-l punem acum în contrast cu fariseii: ei au dorit întotdeauna onoare, recunoaștere și respect. Mai rău de atât este faptul că ei i-au obligat pe alții să facă ceea ce ei nu ar fi făcut.
De câte ori nu ne asemănăm și noi cu fariseii atunci când dorim să le demonstrăm altora ceea ce nu suntem în realitate? Această ispită, a prefăcătoriei, ne tentează la orice pas. Prin aceasta ne înșelăm pe noi înșine dar și pe cei din jurul nostru. Umilința este contrariul acestei atitudini.
Vrem cu adevărat să fim ceea ce suntem sau ne place să fim farisei?
Într-o societate care mă influențează să mă îndepărtez de Tine, Doamne, ajută-mă să Te iubesc și să cred în Tine din ce în ce mai mult. Fiind înconjurat de falsitate, Doamne, învață-mă să fiu autentic și să aleg adevărul. Fă-mă să fiu convins că iubirea pe care mi-o porți mă face special, și întărește-mă, pentru a nu lăsa pe nimeni să mă convingă de contrariu. Oferă-mi curajul de a nu mă rușina niciodată de ceea ce sunt, și aprinde în mine dorința de a lăsa lumea puțin mai bună decât am găsit-o. Amin
Societatea în care trăim ne influențează mai mult decât ne putem imagina. De aceea, astăzi, te invit pe tine, tinere, să îți răspunzi la următoarea întrebare: TU CINE EȘTI ATUNCI CÂND NIMENI NU TE PRIVEȘTE?
Pr. Gherghel Iulian Robert & Raluca Antal Vaida
Comentarii
Trimiteți un comentariu