Iubirea lui Dumnezeu
Ioan 5,17-30
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” Pentru aceasta, iudeii căutau şi mai mult ca să-l ucidă, căci nu numai că distrugea sâmbăta, ci spunea că Dumnezeu era Tatăl său, făcându-se egal cu Dumnezeu. Aşadar, Isus a răspuns şi le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel. Pentru că Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată toate câte le face şi-i va arăta lucruri şi mai mari decât acestea, ca să vă miraţi. După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea. De fapt, Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata i-a dat-o Fiului, pentru ca toţi să-l cinstească pe Fiul aşa cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu-l cinsteşte pe Fiul, nu-l cinsteşte pe Tatăl care l-a trimis. Adevăr, adevăr vă spun că cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel care m-a trimis are viaţa veşnică şi nu ajunge la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. Adevăr, adevăr vă spun că vine ceasul - şi acum este - când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care îl vor auzi vor trăi, căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine şi i-a dat puterea să facă judecata, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, pentru că vine ceasul în care toţi cei care sunt în morminte vor auzi glasul lui! Şi vor ieşi spre învierea vieţii cei care au făcut binele, iar cei care au săvârşit nelegiuirea, spre învierea judecăţii. Eu nu pot să fac nimic de la mine. Judec după cum aud şi judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis”.
În discursul prezentat de fragmentul evanghelic, Isus le răspunde iudeilor şi mai ales autorităţilor iudaice la cele două mari întrebări cu care mai mereu acestea căutau să-l pună în dificultate: De ce? şi Pentru ce?
De ce făcea Isus toate acele fapte minunate? De ce îi vindeca pe oameni? De ce aceste vindecări în zi de sâmbătă? La aceste întrebări şi la alte întrebări asemănătoare, Isus le răspunde iudeilor: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” şi „După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea”. Cu alte cuvinte: „Eu şi Tatăl una suntem”! El a făcut tot ceea ce a făcut deoarece era Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru iudeii nu puteau să-l accepte. Auzeau mărturia lui Isus, vedeau că fiecare cuvânt al lui este întărit de faptele minunate pe care le săvârşea, însă nu reuşeau să-l scoată pe Isus din boxa acuzaţiilor. Ei nu puteau înţelege că Isus, fiind Dumnezeu, avea autoritate asupra sâmbetei şi asupra oricărei alte legi.
Pentru ce toate acestea? Pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe om. Iubirea lui Dumnezeu este mai mare decât iubirea unei mame: „Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei?”. Autorităţile iudeilor nu reuşeau să înţeleagă această realitate a iubirii divine. Şi, într-adevăr, nouă ca oameni ne vine greu să o înţelegem, nu putem înţelege iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, însă o descoperim zi de zi, clipă de clipă atunci când ne lăsăm călăuziţi de credinţă. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce avem, tot ceea ce facem şi tot ceea ce vedem este un semn şi o consecinţă a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi şi faţă de creaţia sa.
De ce făcea Isus toate acele fapte minunate? De ce îi vindeca pe oameni? De ce aceste vindecări în zi de sâmbătă? La aceste întrebări şi la alte întrebări asemănătoare, Isus le răspunde iudeilor: „Tatăl meu lucrează până acum; lucrez şi eu!” şi „După cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă celor cărora vrea să le dea”. Cu alte cuvinte: „Eu şi Tatăl una suntem”! El a făcut tot ceea ce a făcut deoarece era Fiul lui Dumnezeu. Acest lucru iudeii nu puteau să-l accepte. Auzeau mărturia lui Isus, vedeau că fiecare cuvânt al lui este întărit de faptele minunate pe care le săvârşea, însă nu reuşeau să-l scoată pe Isus din boxa acuzaţiilor. Ei nu puteau înţelege că Isus, fiind Dumnezeu, avea autoritate asupra sâmbetei şi asupra oricărei alte legi.
Pentru ce toate acestea? Pentru că Dumnezeu îl iubeşte pe om. Iubirea lui Dumnezeu este mai mare decât iubirea unei mame: „Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează, fără ca să aibă milă de fiul sânului ei?”. Autorităţile iudeilor nu reuşeau să înţeleagă această realitate a iubirii divine. Şi, într-adevăr, nouă ca oameni ne vine greu să o înţelegem, nu putem înţelege iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, însă o descoperim zi de zi, clipă de clipă atunci când ne lăsăm călăuziţi de credinţă. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce avem, tot ceea ce facem şi tot ceea ce vedem este un semn şi o consecinţă a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi şi faţă de creaţia sa.
Doamne, Tu ne-ai spus: „Adevăr, adevăr vă spun: Fiul nu poate face nimic de la sine dacă nu-l vede pe Tatăl făcând, căci tot ce face el, face şi Fiul la fel.”, ajută-mă să mă las modelată de exemplul și învățăturile Tale, iar astfel să îi conduc și pe alții la Tine. Isuse, astăzi vreau să fiu un model pentru cei de lângă mine, ajută-mă să îi inspir în credință și împreună să devenim făclii ale iubirii Tale. Fă ca acolo unde merg să aduc iubire, pace, bucurie și speranță, iar prin faptele mele să lumineze și să se reflecte prezența Ta. Amin.
Astăzi oferă din timpul tău unui om drag cu care nu ai mai vorbit de ceva timp, caută-l și asigură-l de prețuirea și prietenia ta.
Pr. Cocianga Gabriel & Ana-Maria Pântea
Comentarii
Trimiteți un comentariu