Martori ai lui Cristos
Ioan 5,31-47
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Dacă eu dau mărturie pentru mine însumi, mărturia mea nu este adevărată. Este un altul care dă mărturie despre mine şi ştiu că mărturia pe care o dă despre mine este adevărată. Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr. Dar eu nu primesc mărturie de la un om, ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi. El era făclia care arde şi luminează, iar voi aţi voit să vă bucuraţi un ceas la lumina lui. Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc - aceste lucruri pe care le fac - dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis. Şi Tatăl care m-a trimis, el a dat mărturie despre mine. Dar voi n-aţi ascultat niciodată glasul lui, nici nu i-aţi văzut chipul. Şi nu aveţi cuvântul lui care rămâne, pentru că nu credeţi în cel pe care el l-a trimis. Voi cercetaţi Scripturile, căci credeţi că aveţi în ele viaţa veşnică. Şi tocmai ele dau mărturie despre mine. Dar nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă. Eu nu primesc glorie de la oameni, însă v-am cunoscut: nu aveţi iubirea lui Dumnezeu în voi. Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu m-aţi primit. Dacă ar fi venit un altul în numele lui propriu, pe acela l-aţi fi primit. Cum puteţi crede voi, care primiţi glorie unul de la altul şi nu căutaţi gloria care este numai de la Dumnezeu? Să nu credeţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; este cine să vă acuze: Moise, în care aţi sperat. Dacă aţi fi crezut în Moise, aţi fi crezut şi în mine, căci el despre mine a scris. Dar dacă nu credeţi în cele scrise de el, cum veţi crede în cuvintele mele?”
Viața noastră creștină nu face din noi ființe izolate. Ea se desfășoară în prezența multor martori și mărturii care ne orientează spre Dumnezeu. Mărturia este un act de credință.
Timpul Postului Mare trebuie să fie pentru fiecare dintre noi, o ocazie de a redescoperi angajamentul de credință asumat la botez prin care îl mărturisim pe Isus Cristos ca unic Mântuitor și Mijlocitor între Dumnezeu și oameni.
Suntem mereu în misiune pentru a da mărturie despre iubirea lui Dumnezeu față de toți oamenii, chiar și atunci când totul poate părea contradictoriu. Pentru aceasta trebuie să ieșim din comoditatea noastră, din confortul nostru, din interesele noastre, pentru a ne deschide față de orice persoană, în special față de cei care au nevoie de ajutorul nostru.
La bătrânețe, pictorul francez Henri Matisse a fost anchilozat de o artrită gravă încât chiar și cele mai mici mișcări îi provocau mari suferințe. Când a fost întrebat de ce mai ia penelul între degetele-i umflate, el a răspuns: „Durerea trece, dar frumusețea rămâne!”
Întâlnirea personală cu Isus Cristos viu în Biserica sa, prezent în Sfânta Euharistie, în Cuvântul lui Divin și în rugăciunea personală și comunitară trebuie să fie pentru noi o sursă de putere pentru a ne putea desfășura cât mai bine misiunea de martori, depășind orice sacrificiu, orice suferință pentru această cauză nobilă.
Fiecare dintre noi trebuie să fie un mărturisitor al lui Cristos în locul unde Domnul i-a dat să trăiască. Duhul Sfânt să ne lumineze tot mai mult ca să recunoaștem și să trăim datoria noastră misionară, trăind mai intens vocația primită prin botez.
Timpul Postului Mare trebuie să fie pentru fiecare dintre noi, o ocazie de a redescoperi angajamentul de credință asumat la botez prin care îl mărturisim pe Isus Cristos ca unic Mântuitor și Mijlocitor între Dumnezeu și oameni.
Suntem mereu în misiune pentru a da mărturie despre iubirea lui Dumnezeu față de toți oamenii, chiar și atunci când totul poate părea contradictoriu. Pentru aceasta trebuie să ieșim din comoditatea noastră, din confortul nostru, din interesele noastre, pentru a ne deschide față de orice persoană, în special față de cei care au nevoie de ajutorul nostru.
La bătrânețe, pictorul francez Henri Matisse a fost anchilozat de o artrită gravă încât chiar și cele mai mici mișcări îi provocau mari suferințe. Când a fost întrebat de ce mai ia penelul între degetele-i umflate, el a răspuns: „Durerea trece, dar frumusețea rămâne!”
Întâlnirea personală cu Isus Cristos viu în Biserica sa, prezent în Sfânta Euharistie, în Cuvântul lui Divin și în rugăciunea personală și comunitară trebuie să fie pentru noi o sursă de putere pentru a ne putea desfășura cât mai bine misiunea de martori, depășind orice sacrificiu, orice suferință pentru această cauză nobilă.
Fiecare dintre noi trebuie să fie un mărturisitor al lui Cristos în locul unde Domnul i-a dat să trăiască. Duhul Sfânt să ne lumineze tot mai mult ca să recunoaștem și să trăim datoria noastră misionară, trăind mai intens vocația primită prin botez.
Isuse, oare uneori nu mă regăsesc și eu printre iudeii din acel timp? Nu refuz eu oare cuvântul tău și căile pe care mi le descoperi prin persoanele din jurul meu? Doamne, iartă-mă pentru toate aceste momente de indiferență și ajută-mă să mă las mereu ghidat de cuvântul tău. Amin.
Spunea papa Francisc că „A-l urma pe Isus este angajant, înseamnă a nu vă mulțumi cu ținte mici, de importanță modestă, ci a ținti sus cu curaj!” Asadar draga tinere, te indemn ca astăzi să iei inițiativă: Scrie pe o foaie o idee de activitate pentru grupul parohial și împărtășește-o cu ceilalți tineri.
Pr. Eugen Robu & Marius Balint
Comentarii
Trimiteți un comentariu