Noua lege a iubirii
Ioan 10,31-42
În acel timp, iudeii au luat iarăşi pietre, ca să-l bată cu ele. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?” Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”. Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei?» Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate fi desfiinţată - aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii» pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»? Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în mine; dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!" Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor. El a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. Mulţi veneau la el şi spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”. Şi mulţi au crezut în el acolo.
Câteva zile ne mai despart de marele Mister Pascal al lui Isus Cristos. Evanghelia de astăzi ne prezintă motivele condamnării sale. Isus, prin intermediul faptelor minunate, caută să arate adevărul, să propună noua lege a iubirii, dar iudeii nu văd în el decât un blasfemiator și îl condamnă la moarte. Isus le vorbește despre lucrările pe care le-a împlinit, lucrările lui Dumnezeu, și le explică de ce se numește pe sine Fiul lui Dumnezeu. Dar aceste cuvinte sunt mult prea dificile pentru adversarii săi și nu le înțeleg pentru că au inima împietrită.
Din dialogul pe care Isus îl poartă cu ei reținem următoarea întrebare: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteți dumnezei?” Despre ce lege vorbește aici? Isus nu se identifică cu ei pentru că a spus „Legea voastră”. Legea la care face referință Isus era o listă de precepte pe care iudeii le respectau fără să le înțeleagă sensul lor profund. Isus vine să ne învețe o nouă Lege a iubirii, a dăruirii de sine, a fidelității la voința unui Tată bogat în milostivire.
Cristos ne spune că-l putem cunoaște pe Dumnezeu prin intermediul faptelor sale. Aș vrea să ne întrebăm acum. Suntem creștini iar asta înseamnă o responsabilitate în plus pentru noi. Faptele noastre vorbesc despre cine suntem noi? Acționăm așa cum a făcut Isus de-a lungul vieții sale? Cât de frumos ar fi ca și noi să putem spune asta și să o arătăm cu viața noastră.
A fi creștin implică și un act de credință. O credință care este înainte de toate darul lui Dumnezeu, dar de asemenea, decizia personală de a trăi în coerență cu darul primit. Așadar cine este Isus pentru mine? Cine sunt eu în ochii lui Isus? Să răspundem la aceste întrebări căutând atent în intimitatea inimii noastre.
Din dialogul pe care Isus îl poartă cu ei reținem următoarea întrebare: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteți dumnezei?” Despre ce lege vorbește aici? Isus nu se identifică cu ei pentru că a spus „Legea voastră”. Legea la care face referință Isus era o listă de precepte pe care iudeii le respectau fără să le înțeleagă sensul lor profund. Isus vine să ne învețe o nouă Lege a iubirii, a dăruirii de sine, a fidelității la voința unui Tată bogat în milostivire.
Cristos ne spune că-l putem cunoaște pe Dumnezeu prin intermediul faptelor sale. Aș vrea să ne întrebăm acum. Suntem creștini iar asta înseamnă o responsabilitate în plus pentru noi. Faptele noastre vorbesc despre cine suntem noi? Acționăm așa cum a făcut Isus de-a lungul vieții sale? Cât de frumos ar fi ca și noi să putem spune asta și să o arătăm cu viața noastră.
A fi creștin implică și un act de credință. O credință care este înainte de toate darul lui Dumnezeu, dar de asemenea, decizia personală de a trăi în coerență cu darul primit. Așadar cine este Isus pentru mine? Cine sunt eu în ochii lui Isus? Să răspundem la aceste întrebări căutând atent în intimitatea inimii noastre.
„Nu există nimic mai dumnezeiesc în om decât a face fapte bune” (Sfântul Grigore de Nazianz). Isuse bun, tu ne arăți zilnic în Cuvântul tău cum nu încetezi a face fapte bune celor care te caută, indiferent de consecințe. Deschide inima mea spre bunătate și blândețe, așa cum Tu ești blând și smerit cu inima. Amin.
Alege să faci o faptă bună unui ne/cunoscut: un zâmbet cald, o privire înțelegătoare, o vorbă încurajatoare, fără a spune nimănui despre asta.
Pr. Corneliu Cucuteanu & Anca Andrieș
Comentarii
Trimiteți un comentariu