Oare eu să fiu?
Matei 26,14-25
În acel timp, unul dintre cei doisprezece, care se numește Iuda Iscarioteanul, s-a dus la arhierei și le-a zis: „Ce-mi dați ca să-l dau pe mâna voastră?” Ei i-au fixat treizeci de arginți. Și de atunci căuta momentul potrivit ca să-l dea pe mâna lor. În prima zi a Azimelor, s-au apropiat de Isus discipolii, zicând: „Unde vrei să-ți pregătim ca să mănânci Paștele?” El a spus: „Mergeți în cetate la cutare și spuneți: «Învățătorul zice: timpul meu este aproape. La tine voi face Paștele cu discipolii mei!»” Discipolii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. La lăsatul serii, stătea la masă împreună cu cei doisprezece și, în timp ce mâncau, a zis: „Adevăr vă spun, unul dintre voi mă va trăda”. Întristați peste măsură, ei au început să-i spună unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” El, răspunzând, a zis: „Cel care și-a întins mâna cu mine în blid, acesta mă va trăda. Căci Fiul Omului merge după cum a fost scris despre el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului este trădat! Bine ar fi fost pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut!” Atunci Iuda, cel care avea să-l trădeze, luând cuvântul, l-a întrebat: „Nu cumva sunt eu, rabbi?” El i-a răspuns: „Tu ai zis”.
Ți s-a întâmplat vreodată să fii trădat? Ce sentimente au pus atunci stăpânire pe inima ta? Cum te-ai simțit? Poate că ai fost cuprins de durere, dezamăgire, furie. Oricare ar fi fost sentimentele, un lucru este sigur: trădarea doare, iar durerea este și mai mare dacă ai fost trădat de un prieten.
Cam aceeași durere a simțit și Isus când a fost trădat de Iuda. Acesta a stat cu Domnul trei ani, dar nu a învățat nimic, nu și-a dat seama că Isus nu se comportă ca un stăpân, ci ca un prieten. De fapt, Domnul însuși a spus în timpul cinei de taină: nu vă mai numesc servitori, însă v-am numit pe voi prieteni (In 15,15). Prieteni! În fragmentul evanghelic de astăzi, Isus și Iuda mănâncă din același blid, iar sfântul Ioan ne spune că Isus însuși întinde bucata de pâine și i-o dă lui Iuda. A sta la aceeași masă, a mânca din același blid este semn al unei prietenii profunde. Nu stai la aceeași masă cu un dușman, cu un servitor, ci cu un prieten, cu familia! Trădarea lui Iuda nu a intervenit în momentul cinei, ci a fost „pregătită” progresiv. A fost trădarea unei conștiințe deformate care, puțin câte puțin, și-a uitat identitatea. Numele „Iuda” înseamnă „a-l lăuda pe Domnul” (cf. Gen 29,35). Și aceasta este prima trădare: a uitat vocația și identitatea sa de a trăi pentru Dumnezeu, a uitat să răspundă acelei iubiri care într-o zi l-a chemat și l-a invitat să meargă pe urmele sale pentru a-i fi prieten.
Este trist că mulți tineri nu prețuiesc prietenia lui Isus și ascultă cântecele sirenelor care, puțin câte puțin, îi abat de la această prietenie și îi determină să se izbească de stânci. Poate nu promit 30 de arginți, dar promit beneficii materiale imediate, un viitor strălucit, dar fără rădăcini, fără înrădăcinare, un viitor care ne îndepărtează de visul lui Dumnezeu, de chemarea sa. Căci toți suntem chemați să trăim pentru Dumnezeu, pentru iubirea lui, pentru evanghelie.
Oare eu să fiu? Oare nu te-am trădat și eu? Oare am uitat de identitatea noastră de creștini? Care sunt cele 30 de monede pentru care am trădat prietenia lui Isus?
Cam aceeași durere a simțit și Isus când a fost trădat de Iuda. Acesta a stat cu Domnul trei ani, dar nu a învățat nimic, nu și-a dat seama că Isus nu se comportă ca un stăpân, ci ca un prieten. De fapt, Domnul însuși a spus în timpul cinei de taină: nu vă mai numesc servitori, însă v-am numit pe voi prieteni (In 15,15). Prieteni! În fragmentul evanghelic de astăzi, Isus și Iuda mănâncă din același blid, iar sfântul Ioan ne spune că Isus însuși întinde bucata de pâine și i-o dă lui Iuda. A sta la aceeași masă, a mânca din același blid este semn al unei prietenii profunde. Nu stai la aceeași masă cu un dușman, cu un servitor, ci cu un prieten, cu familia! Trădarea lui Iuda nu a intervenit în momentul cinei, ci a fost „pregătită” progresiv. A fost trădarea unei conștiințe deformate care, puțin câte puțin, și-a uitat identitatea. Numele „Iuda” înseamnă „a-l lăuda pe Domnul” (cf. Gen 29,35). Și aceasta este prima trădare: a uitat vocația și identitatea sa de a trăi pentru Dumnezeu, a uitat să răspundă acelei iubiri care într-o zi l-a chemat și l-a invitat să meargă pe urmele sale pentru a-i fi prieten.
Este trist că mulți tineri nu prețuiesc prietenia lui Isus și ascultă cântecele sirenelor care, puțin câte puțin, îi abat de la această prietenie și îi determină să se izbească de stânci. Poate nu promit 30 de arginți, dar promit beneficii materiale imediate, un viitor strălucit, dar fără rădăcini, fără înrădăcinare, un viitor care ne îndepărtează de visul lui Dumnezeu, de chemarea sa. Căci toți suntem chemați să trăim pentru Dumnezeu, pentru iubirea lui, pentru evanghelie.
Oare eu să fiu? Oare nu te-am trădat și eu? Oare am uitat de identitatea noastră de creștini? Care sunt cele 30 de monede pentru care am trădat prietenia lui Isus?
Doamne, de multe ori acționăm și noi asemenea lui Iuda, orbiți de păcat și lucruri materiale, provocăm suferință celor din jurul nostru. Însă, Tu, ca un adevărat prieten și frate, ne aștepți și ne ajuți cu multă răbdare să ne întoarcem pe drumul cel bun, să ne întoarcem la tine.
Dă-ne și nouă puterea de a ne ierta aproapele și de a transforma ura în iubire! Amin.
Astăzi, îți propun să acorzi din timpul tău, rugându-te pentru cei care nu l-au cunoscut încă pe Cristos.
Pr. Iosif - Claudiu Doboș & Andreea Laslău
Comentarii
Trimiteți un comentariu