Să ne iubim unii pentru alții
Ioan 13,1-15
Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit. În timpul cinei - când diavolul pusese deja gândul de a-l trăda în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon -, ştiind că Tatăl a dat toate în mâinile sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi că la Dumnezeu merge, s-a ridicat de la cină, şi-a pus hainele deoparte şi, luând un ştergar, s-a încins. Apoi a turnat apă într-un vas de spălat şi a început să spele picioarele discipolilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. A venit deci la Simon Petru; acesta i-a zis: „Doamne, tu să-mi speli picioarele?” Isus a răspuns şi i-a zis: „Ceea ce fac eu, tu nu înţelegi acum, dar vei cunoaşte după aceasta”. Petru i-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu mine”. Simon Petru i-a spus: „Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul”. Isus i-a zis: „Cine a făcut baie nu are nevoie să-şi spele decât picioarele, căci este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi”. Căci îl ştia pe cel care avea să-l trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi”. După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Voi mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine spuneţi, pentru că sunt. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu”.
„Înțelegeți ce am făcut pentru voi?” Este o întrebare peste care nu se poate trece cu repeziciune. Cineva mă întreabă dacă am înțeles bine gesturile pe care le-a făcut. Vrea să se asigure că nu mi-au scăpat. Nu de o explicație suplimentară am nevoie, ci de o reflecția personală. Trebuie să-mi acord măcar câteva minuțele. În afară de timp, mai trebuie să-mi dau tăcere… Cum e posibil? Isus îngenuncheat la picioarele discipolilor, suflecat la mâini, pregătit pentru un gest atât de copleșitor... Cum să recurgă la atâta umilință? Cum să poți să-l lași să se aplece atât de jos, până la nivelul picioarelor? Nu, nu ne place să spălăm picioarele altora, cum nu ne place nici să ne fie spălate. În fond, nu ne place umilința. „…și voi sunteți datori să vă spălați picioarele”. Și noi?! Adică să ne iubim unii pe alții până la asemenea gesturi. E cumplit de greu, însă e drumul cel mai bun până la Isus din Euharistie. Văzând cum se frânge pentru noi pâinea euharistică în mâinile preotului, am înțelege că și noi trebuie să ne „frângem” unii pentru alții, ca să-i putem simți savoarea dumnezeiască. E Joia Sfântă. Isus în centrul celor mai profunde gânduri care îmi ocupă mintea și sufletul. Isus în Euharistie. Isus în slujirea celui care este în nevoie. Isus Domnul și Învățătorul… în actul predării unor lecții de-a dreptul divine. Înțelegem ce a făcut el pentru noi? Poate că n-avem totuși nevoie de prea multă reflecție personală. Poate că înțelegerea de care ne întreabă Isus ar veni de la sine…imitându-l pe el.
Doamne, ce gest minunat de smerenie și iubire ai făcut tu pentru prietenii tăi! Niciodată nu m-am gândit să-mi arăt dragostea pentru cei din jurul meu în acest mod, nici măcar atunci când am iubit din tot sufletul. Pentru noi asemenea gesturi denotă vulnerabilitate, slăbiciune, înjosire și cum să ne coborâm noi de pe piedestalul nostru pentru a ne umili în fața celuilalt? Cum să-l las pe celălalt să-mi cunoască fragilitatea când totul în ziua de astăzi este despre cine deține puterea? Tu ne înveți Doamne că până și cea mai importantă persoană din istoria omenirii a fost capabilă și a avut ca scop slujirea, ceea ce demonstrează că nu este relevant cine suntem, ci modul în care iubim și asta ne definește de fapt.
Ajută-mă Doamne, să urmez exemplul tău de altruism, învingându-mi teama de a părea poate ridicolă în fața celorlalți prin faptul că îmi arăt iubirea într-un mod diferit față de ei și să conștientizez că de fapt fragilitatea este o componentă esențială a ființei umane pe care Tu ne-ai lăsat-o ca să înțelegem că nu putem trăi singuri și izolați. Învață-mă să trec peste egoismul meu și să realizez că a mă pune în slujba aproapelui nu mă face cu nimic mai prejos, ci din contra mă aseamănă cu Tine. Amin.
Dragă tinere, astăzi te îndemn să „ speli” și tu picioarele prietenilor tăi printr-un gest neobișnuit de iubire față de ei. Poate un telefon surpriză, o atenție la care nu s-ar fi așteptat, o rugăciune împreună sau să mergeți la adorația tinerilor din parohia voastră.
Pr. Cristian Diac & Andreea Vințilă
Comentarii
Trimiteți un comentariu