Triumf și durere

Evanghelia
Marcu 15,1-39

...

Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?
Pilat le-a răspuns:
A. Vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?"
E. Căci ştia că din invidie îl dăduseră arhiereii pe mâna lui. Însă arhiereii instigau mulţimea ca să-l elibereze mai degrabă pe Baraba. Pilat le-a spus din nou:
A. „Atunci ce să fac cu cel pe care îl numiţi regele iudeilor?”
E. Iar ei au strigat iarăşi:
P. „Răstigneşte-l!”
E. Pilat le-a spus:
A. „Dar ce rău a făcut?”
E. Însă ei strigau mai tare:
P. „Răstigneşte-l!”
E. Astfel, Pilat, voind să facă pe placul mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a fost biciuit, l-a dat să fie răstignit.

...

Meditație

Relatarea pătimirii ne emoționează. Ne pătrunde în profunzimea sufletului și mai mult decât de meditat și de comentat, Patima Domnului este de trăit. Să lăsăm să vorbească faptele. Iar ele ne vorbesc despre singurătatea lui Isus. Toți fug. Isus rămâne fidel Tatălui, fidel misiunii sale, fidel nouă tuturor în întunericul abandonării. Nici Tatăl nu se făcea simțit. Pătimirea și moartea lui Isus sunt pătimirea și moartea Fiului lui Dumnezeu, dar și a întregii umanități. A mea, a ta, a tuturor.
Atunci când ne amintim aceste scene, nu facem doar o întoarcere în istorie, ci le retrăim. Fiecare parte din viața lui Isus, pe care o amintim în liturgie, pentru un creștin trebuie să fie amintire și viață. Cristos agonizează și cu El întreaga umanitate este în agonie. Cristos este biciuit, iar în El capătă viață rănile umanității. Cristos suferă și împreună cu El suferă umanitatea îndurerată și abandonată. Împreună cu Isus care suportă greutatea păcatului și a lumii trebuie să mergem și noi, purtând povara crucii cu efortul nostru, asemenea lui Simon din Cirene; ștergem sudoarea sa și înghițim lacrimile, asemenea femeilor pioase completând cu suferințele noastre ceea ce lipsește pătimirii lui Cristos, după teologia paulină.
Dar trebuie să adăugăm că Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul durerii și al morții, ci Dumnezeul iubirii și al vieții. Dacă Isus suferă acest lucru, se întâmplă pentru a depăși orice suferință și a face să renască iubirea, dacă moare, o face pentru a învinge moartea și pentru a reînvia viața.
Pătimirea ne invită să ne abandonăm voinței lui Dumnezeu fără pretenții de mângâiere și fără a-i putea număra roadele. Trebuie să ne fie de ajuns certitudinea că voința lui Dumnezeu este iubirea Tatălui. Pătimirea ne invită chiar să admirăm dăruirea de sine a lui Cristos, sigur că renunțând la propria sa viață din iubire, o va regăsi.
Este nevoie – asemenea Lui – să ne angajăm viața în iubire. Trebuie să învățăm de la Isus un stil de iubire (foarte frumoasă este tăcerea lui Isus în pătimirea după Marcu) care trebuie să însoțească toate relațiile noastre cu lumea.
Un stil de viață care să ne facă prudenți în a vorbi și în a judeca, mereu dispuși să compătimim și să iertăm, plini de sentimente de milostivire față de toți (inclusiv cei care fac rău sau care ne-au ofensat) și însetați de dreptate.
Acesta este stilul de iubire care poate crea civilizația omului pe care o așteptăm cu toții.

Rugăciune

Isuse, urmează o săptămână atât de încărcată, o săptămână în care te rog să mă ajuți să fiu aproape de suferita Ta pe cruce, să fiu mai conștient la ceea ce a însemnat suferita Ta pe cruce. Atunci când fac un păcat știu că te supăr și că sunt părtaș la suferință Ta, sunt un fel de Iuda al timpurilor noastre, care cu fiecare păcat te trădează și sunt tot mai departe de tine. Ajuta-mă ca în ultima săptămână de post să inteleg ce a însemnat suferită pentru tine, să îți port eu crucea cea grea pe care ai purtat-o cu atâta dragoste față de aproapele i să mă apropii cât pot eu de mult, făcând și o spovadă bună, care la învierea Ta să mă facă părtaș la cele veșnice.

Citat Îndemn

În săptămâna care urmează încercă să fii cât mai darnic cu cei din jurul tău, dăruiește-le zâmbete, o vorbă bună, chiar și ceva material!

Pr. Marius Sabău & Georgiana - Ana Pustianu